Să scriu…să nu scriu…atunci, dacă nu aș scrie, de ce aș mai trăi?Poate ca pentru cineva ceea ce voi scri nu va insemna nimic,dar pentru altii va deveni asul din mineca,care ii va face sa ma inteleaga cine sunt eu si de ce am ajuns aici....
    Nu a fost ideea mea personala ca sa-mi creez un blog ,dar din acest moment, acest gind strain va deveni un refugiu al singuratii,durerilor si sufletlui meu.
     De ce anume suflet trist?Pentru ca nu imi gasesc inca sensul in lumea asta mare,in care oamenii din jur incep sa imi judece tot mai des visele si idealurile spre care tind.Nu as putea spune ca in mine dainueste aceasta pustietate de 18 ani,dar la sigur din clipa cind am inteles ca viata nu e asa cum mi-am imaginat-o:prieteni,familie unita,fericire si vise implinite...
    La inceput ascundeam acest suflet,dar dupa o noua dezamagire asta nu a mai putut ramine doar secretul gindului meu,a devenit trairea intregii fiinte.Nu mai aveam puterea sa pastrez sub o masca toate durerile,dezamagirile,tristetile si visele ce tindeau sa se implineasca,dar care au ramas doar visele unei adolescente.Nu as vrea sa includ aici si insuccesul in dragoste deoarece aceste sentimente m-ar fi  facut si mai slaba si mai sensibila.
  Si iata scriu...Astern pe foaie sentimente pe care nu le cunoaste nimeni inafara de mine.Iar scopul meu ce vreau sa il ating din aceste bucatele de suflet va ramine secret pentru un timp...